joi, 13 aprilie 2017

Serile teatrului studentesc - editia XIX

Saptamana trecuta a avut loc o noua editie a Serilor Teatrului Studentesc.
Nu pot consemna prea multe, pentru ca am apucat sa vad doar trei piese, din cele unsprezece jucate pe scena Teatrului de pe Lipscani.
(ei bine da, festivalul si-a schimbat gazda, intr-o sala la fel de incapatoare ca cea de la Casa de cultura a studentilor)
O sa incep totusi cu organizarea, de data asta cu vesti bune. Daca anul trecut am scris (si am primit si replici taioase) despre unele probleme aparute, anul acesta totul a decurs perfect.
Un sistem de rezervari individuale, anuntate din timp (dar care permitea si participarea celor veniti direct), accesul in sala cu destul timp inainte - pentru a evita busculadele, voluntarii amabili, orarul bine respectat.
Chiar nimic de reprosat.

Festivalul a inceput luni, dar abia miercuri am avut rezervat loc la F... Medeea, piesa muzicala a celor de la Teatrul de Nisip, o trupa coordonata de Andreea Iacomita, cu actori ce au absolvit de curand Unatc-ul (si sunt acum la Master an I si II).
Pe Mihai Mitrea, Bianca Cuculici si Codrin Boldea i-am vazut in anii trecuti in multe piese, asa ca mi-a parut bine sa-i revad pe scena.
O poveste din lumea show-bizz, in care diva Medeea se confrunta cu presiunea succesului, cu inabilitatea de a canta bine, cu problemele amoroase, cu insistentele managerului, dar si cu aparitia unui fan aiurit. Dar cea mai mare problema o va constitui ascensiunea rivalei (Corina Ivanov), apoi tirul presei de scandal, gata oricand sa profite de orice slabiciune.
Per total o reusita, dar parca mult mai mult mi-a placut Bordel 360 (vazut anul trecut), a aceleiasi echipe.

...........
As putea scrie cateva randuri despre Furnici (a studentilor de la UNATC an III). Desi n-am prins-o joi in festival, am vazut-o de curand in stagiunea studenteasca.
Intr-un cartier ce urmeaza sa fie demolat, cateva personaje isi traiesc visele si dramele, totul stand sub semnul provizoriului si al destramarii.
O poveste ce te prinde repede, o interpretare naturala, fara excese de vreun fel, si... o motocicleta pe scena.
Chiar merita vazuta (se mai joaca pana in iunie la palatul copiilor), singurul minus mi s-a parut happy-endul cam fortat.

...........

Vineri am prins finalul de festival, cu piesele celor doua echipe din Iasi.
Pana de automobil (a studentilor de la Univ. George Enescu) mi s-a parut cam confuza si cu o abordare groteasca, desi subiectul era generos.
Un afacerist, invitat la cina de un judecator pensionat, se trezeste in mijlocul unui proces, cu avocati si procurori si ei pensionari. Aparent o gluma, procesul se va dovedi apoi mult mai tragic decat ar fi crezut protagonistul.
N-am inteles rostul momentelor coregrafice (ce distrageau atentia de la firul procesului) - de asemenea n-am inteles rolul fetei cu machiaj de vampir, "limba de sarpe" si (aproape) topless.

A urmat apoi trupa Globe, cu o versiune mult scurtata a comediei lui Shakespeare Imblanzirea scorpiei. Un joc vesel si energic, costume viu-colorate si multe gaguri demne de comediile mute ale anilor '20 (mai ales cand neimbalnzita Catarina ii chinuie pe toti cei din jur: unuia ii rupe chitara in cap, pe altul il arunca intr-un lighean cu apa, altuia ii face o omleta in cap).
Publicul a fost repede cucerit, si s-a ras minute in sir. Cel mai aplaudat a fost actorul ce l-a interpretat pe tatal Catarinei, extrem de comic, avand ceva din gesturile si vocea lui Puiu Calinescu.


La final, in afara concursului, prezentatorul festivalului a jucat o sceneta alaturi de un coleg din trupa Sisc, pe un text clasic din repertoriul teatrului de revista (din repertoriul post-decembrist, nu cred ca un text cu atatea conotatii intime ar fi putut fi jucat pe vremea tovarasilor  :)  ).

La oferirea premiilor n-am mai stat (chiar nu stiu cine si ce a castigat), de asemenea n-am votat vreo piesa (vazand atat de putine).
Poate la anul voi reusi sa vad o editie integrala a festivalului, pentru o impresie mai completa.

Sursa foto: pagina SISC 
(eu doar le-am pus in colaj)